“Lacul cu Nuferi”

Aici, într-un microclimat unic în Europa datorită izvoarelor termale, cresc specii rare precum Nufărul alb (Nymphaea Alba), Lotusul Sacru (Nelumbo Nucifera), Nufărul termal (Nymphaea lotus var. Thermalis) și Chiparosul de Baltă (Taxodium distichum).

Nufărul alb (Nymphaea Alba) este o plantă erbacee, perenă, ocrotită prin lege, din familia nimfeaceelor (Nymphaeaceae), răspândită în Europa (inclusiv în România), Caucaz, Siberia, Asia Centrală. În România este o specie rară. Nufărul alb, cea mai cunoscută specie, preferă apele de adâncime relativ mică, de circa 30-150 centimetri. Frunzele sale verzi au o forma circulară caracteristică şi pot atinge diametrul de 30 centimetri. Nuferii sunt florile cu cele mai multe semnificații în mitologie, simbolizând: forța de creație, nemurirea, sănătatea, gloria sau liniștea sufletească. Înflorirea începe în prima decadă a lunii iunie.

Tot o specie de nufăr este și Lotusul Sacru (Nelumbo Nucifera) care are flori asemănătoare, dar se deosebește prin forma frunzei. Lotusul Sacru se înalță deasupra apei, în timp ce nufărul plutește pe ea. Tulpinile sunt lungi, conţin aer şi reuşesc să străbată nivelul apei pentru a-şi desface la suprafaţa ei frunzele ce stau răsucite ca sulurile de papirus. Frunzele sunt verzi, de formă circulară şi au diametrul de până la 60 cm. Florile cu diametrul de până la 20-25 cm se ridică la câţiva cm deasupra apei, sunt parfumate şi au culoarea roz sau alb. Ele se deschid dimineaţa şi se închid seara, iar după aproximativ 5 zile se scutură. Pe lângă proprietatea de a se menţine în permanenţă curat, cercetătorii din domeniul biologiei au descoperit recent că lotusul îşi reglează temperatura florilor, menţinând-o între 30°C - 35°C (86°F-95°F) atunci când cea a mediului scade către 10°C (50°F). O altă însuşire aparte a lotusului este longevitatea seminţelor şi puterea lor de germinare după lungi perioade de timp. Se pare că s-a obţinut germinarea unor seminţe de lotus găsite într-un lac secat din China, seminţe care au fost datate ca având vechimea de câteva sute de ani. Lotusul roz este cea mai renumită și prețuită floare dintre toate câte există, fiind asociată cu însuși Budda. Înflorirea are loc între Aprilie și Octombrie.

Nufărul termal (Nymphaea lotus var. Thermalis) este o specie de nufăr care trăiește doar în zona Băilor 1 Mai. Se consideră că această specie ar fi, probabil, un relict terțiar. Specia a fost descoperită în anul 1789 de botanistul P. Kitaibel, iar numele l-a primit ceva mai târziu, în 1908, când J. Tuzson îi dă această denumire deoarece se aseamănă cu nufărul de Nil. Datorită unicității ei (situl Lacul Pețea este singurul areal unde se întâlnește această specie), Nymphaea lotus var. Thermalis a fost declarată încă din 1931, monument al naturii, în urma demersurilor profesorului Alexandru Borza. Scăderea nivelului apei din Lacul Pețea a determinat acțiuni de salvare a nufărului termal, care s-au finalizat în 2015 cu mutarea primelor plante în Rezervația Naturală “Lacul cu Nuferi” din Băile Felix. Acestea s-au adaptat la noul mediu și se dorește popularea unui întreg bazin exclusiv cu acest frumos monument al naturii. Nufărul termal apare pe oglinda apei din aprilie până la sfârşitul lui octombrie. Florile de nufăr îşi desfac în amurg petalele alb-gălbui, iar dimineaţa, între orele 10-12, când temperatura apei urcă până la 34 de grade Celsius, florile se închid în aşteptarea serii.

Chiparosul de Baltă (Taxodium distichum) este o specie exotică, putând atinge 50 m în înălţime şi până la 4 m în diametru. Este originar din sud-estul Americii de Nord, unde are un areal destul de restrâns, în vecinătatea Golfului Mexic. În România, este cultivat prin parcuri şi grădini botanice (Cluj, Timişoara, Simeria, Bucureşti etc.). Este adaptat la climate oceanice, calde şi umede, în Europa suportând climatele mai reci şi mai uscate. Nu rezistă la geruri puternice şi secete prelungite, iar faţă de sol manifestă o mare putere de adaptare (pneumatofori în mlaştini). Este cel mai longeviv arbore, poate ajunge și până la 6000 de ani. Înfloreşte în aprilie.

Ştrandul Apollo-Felix

Distracție, relaxare și aventură 365 de zile pe an într-un singur loc! Este cel mai modern complex acvatic termal din vestul țării deschis toată durata anului, fiind complet renovat și oferind 10 bazine care fac deliciul turiștilor de pretutindeni, dintre care un bazin de 1000 mp de apă termală cu instalaţii acvatice de hidromasaj, paturi de masaj subacval, jocuri şi căderi de apă; două bazine de relaxare cu o suprafaţă totală de 1.700 mp pentru adulţi; un bazin pentru înot de 330 mp dotat cu instalaţie de produs valuri; două bazine speciale pentru copii ,,Baby" şi ,,Junior" cu o suprafaţă de 500 mp dotate cu jocuri acvatice. Complexul dispune de unităţi de alimentaţie publică, autoservire, bar, cofetărie, patiserie, magazine, teren de sport, masaj, pedichiură, loc de joacă pentru copii, asistenţă medicală, program de animaţie pentru adulţi şi copii, jocuri de divertisment: Aquagym, Aquazumba, Nordic Walking, Jocurile vacanței, activități copii. Funcţionează tot timpul anului Luni 8.00-19.00, Marți-Vineri 8.00-20.00 şi Sâmbătă-Duminică 7.00-20.00.

Biserica Ortodoxă de Lemn

A fost construită în anul 1785 din lemn de gorun tăiat din pădurea imperială.

 

Primăria Oradea - Edificiu construit între anii 1902 şi 1903, se remarcă prin monumentalitate, iar punctele de interes sunt cele patru statui alegorice aflate la nivelul superior, precum și turnul cu ceas înalt de 50 m. Localizare: Piața Unirii nr.1

Teatrul Regina Maria - Construcţia începe în 1899, iar deschiderea teatrului a marcat şi introducerea curentului electric în instituţia care a devenit astfel prima clădire electrificată din oraş. Localizare: Piaţa Regele Ferdinand nr.4

Tribunalul - A fost construit în 1901. Localizare: Parcul Traian nr.10

Palatul Vulturul Negru - A fost construit între anii 1907-1909. Caracteristic ansamblului este pasajul acoperit cu sticlă care face legătura între trei străzi. Localizare: Strada Independenţei nr. 1

Cetatea Oradea - Cetatea Oradea, în felul în care se prezintă şi astăzi - pentagonală, cu bastioane pe colţuri şi şanţ cu apă - a fost înălţată între anii 1570-1618 de arhitecţi italieni, rămânând cea mai bine păstrată cetate în stil renascentist italian din Europa centrală. Între anii 1092-1557 cetatea a devenit un important centru religios, şi cultural. Dincolo de pereţii cetăţii funcţiona o bibliotecă, un observator astronomic, o tiparnită si o şcoală. Localizare: Piaţa Cetăţii

Şirul Canonicilor - Este un monument de arhitectură artă barocă construit în perioada 1758-1875. Este compus din 57 de arcade care constituie un coridor lung de peste 250 de metri unind 10 clădiri. Localizare: Şirul Canonicilor nr.2

Palatul Apollo - A fost construit între anii 1912-1914. Prin stilul lui, secession berlinez, are nişte decoraţiuni care amintesc de stilul Empire. Localizare: Strada Republicii nr.12

Mănăstirea Sfintei Cruci - A luat fiinţă în anul 1992, fiind amplasată la aproximativ 2 km de Oradea. Localizare: Strada Făcliei nr. 24A

Strada Republicii - Este închisă traficului auto, oferind vizitatorilor oraşului imaginea palatelor de la începutul secolului, a mănăstirilor şi a bisericilor vechi, dar şi noutate magazinelor şi teraselor secolului XXI.

Zoo Oradea - A fost înființată în anul 1960. În anul 2013, după ample lucrări de modernizare şi extindere, s-a redeschis având aproximativ 700 de animale. Localizare: Calea Matei Basarab nr. 30

 

Peștera Urşilor—Interiorul se distinge prin diversitatea formațiunilor de stalactite și stalagmite existente, ca și prin cantitatea impresionantă de urme și fosile ale ursului de cavernă - Ursus spelaeus - care a dispărut în urmă cu 15.000 de ani. Localizare: 70 km DN76

Padiş - Aflat la o altitudine medie de 1.200 m, este un platou străbătut de o amplă rețea hidrografică și un relief cu ponoare (doline), abrupturi stâncoase, peșteri, avene, măguri, chei și poiene. Localizare: 116 km DN76